Totul se reduce la un fenomen numit ,,îmbătrânire” prin care se analizează timpul în care un material s-a aflat în contact cu altul. Regula generală sugerând că materialele care s-au aflat mai mult timp în contact unele cu altele necesită mai multă forță pentru a fi mișcate.
Rezistența la mișcare este numită fricțiune statică și este prezentă în zona faliilor, scrie Descoperă.
,,Mecanismul îmbătrânirii este critic pentru înțelegerea comportamentului faliilor care produc cutremure,” spune unul dintre cercetători, Robert Carpick.
În general faliile sunt zone care separă secțiunile scoarței terestre. În timp faliile se măresc în dimensiune, iar prin mișcarea acestora este eliberată o cantitate mare de energie, ce provoacă cutremure puternice.
,,Dacă nu ar exista îmbătrânirea, falia s-ar mișca cu ușurință, iar cutremurele cu intensitate mai mică s-ar produce foarte frecvent,” spune Carpick
Experții au acționat cu diferite forțe asupra materialelor în timp ce au analizat modul în care au variat legăturile rocilor. Carpick a comparat testele cu așezarea unui bloc pe podea, și măsurarea forței necesare pentru a fi mișcat.
Dacă blocul este lăsat în același loc pentru mai mult timp,, legăturile chimice au mai mult timp să se construiască, fiind necesară o forță mai mare pentru a fi mișcat.